Boala pilonidală este o afecțiune cutanată cronică, dobândită, care se manifestă clinic prin dezvoltarea unui chist în zona șanțului interfesier.
Boala pilonidală, cunoscută și sub numele de chist sau sinus pilonidal, este o afecțiune cutanată cronică, dobândită, care se manifestă clinic prin dezvoltarea unui chist în zona șanțului interfesier. Aceasta este cauzată de creșterea unui fir de păr sub piele. În evoluția bolii pot să apară complicații precum infecția și inflamarea chistului, cu formarea unui abces, de cele mai multe ori este însoțit de durere intensă, edem, roșeață locală și scurgerea de puroi și sânge. Febra și starea generală alterată sunt rare.
Diagnosticul bolii pilonidale este clinic și se bazează datele obținute din anamneza pacientului (simptomele, evoluția bolii, istoricul medical) și constatările din cadrul examenului obiectiv.
În cele ce urmează este prezentat algoritmul diagnostic al bolii pilonidale:
De obicei, medicul va începe prin adresarea de întrebări pacientului cu privire la simptome precum durerea, umflarea zonei de piele afectată sau scurgerea de puroi sau sânge. Totodată, medicul va cere informații cu privire la debutul și durata simptomelor, episoade anterioare de agravare a bolii și istoricul familial de boală pilonidală.
Medicul va efectua o examinare fizică amănunțită a zonei afectate. Va inspecta regiunea pentru semne de inflamație precum roșeața, edemul sau existența unui orificiu de la nivelul căruia se scurge puroi sau sânge (sinus), fapt care poate indica existența unei infecții cu formarea unui abces. Parte a examenului fizic este și palparea, care presupune faptul că medicul poate apăsa ușor zona pentru a verifica consistența, temperatura, sensibilitatea pielii care acoperă chistul. Tot prin aplicarea unei presiuni ușoare, medicul poate identifica prezența unui orificiu prin care conținutul chistului se scurge în exterior
În cele mai multe cazuri, examinările imagistice nu sunt necesare pentru diagnosticarea bolii pilonidale. Cu toate acestea, în unele cazuri complexe, pot fi indicate teste imagistice precum ecografia cutanată, RMN-ul (imagistica prin rezonanță magnetică) sau CT-ul (tomografia computerizată). Acestea ajută la vizualizarea extinderii bolii, a prezenței abceselor sau a tracturilor sinusale.
Nu există teste de laborator specifice bolii. Cu toate acestea, în anumite cazuri, pot fi efectuate cu scopul evaluării stării generale de sănătate a pacientului și pentru investigarea unor markeri de infecție (de exemplu, proteina C reactivă, VSH, fibrinogen, hemoleucograma completă cu formulă leucocitară).
Cauza exactă a bolii pilonidale nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că rezultă dintr-o combinație de factori. Iată câteva cauze potențiale și factori contributivi:
Una dintre teoriile principale are la bază ipoteza conform căreia micro-trumatismele repetate (precum frecarea) și statul îndelungat în poziție șezândă (cum este cazul șoferilor de camion), a transpirației locale excesive, stau la baza creșterii firelor de par sub piele, cu dezvoltarea inflamației și a reacției de corp străin.
Teoria congenitală, intens contestată în prezent, susține faptul că boala pilonidală, este de fapt un defect prezent la naștere (sinus pilonidal subcutanat congenital). Această ipoteză susținută de cazurile de boală pilonidală întâlnite la mai mulți membrii ai aceleași familii.
Dezechilibrele sau modificările hormonale pot juca un rol în dezvoltarea bolii pilonidale. Acest lucru este susținut de faptul că afecțiunea este mai frecventă la femeile care prezintă niveluri crescute de prolactină.
Menținerea unei igiene bune este esențială pentru a preveni boala pilonidă. Dacă zona afectată nu este păstrată curată, bacteriile și murdăria se pot acumula, ducând la infecție și inflamație.
Trauma repetată a regiunii coccigiene poate sa ducă la dezvoltarea bolii pilonidale. Activitățile sau ocupațiile care presupun presiunea continuă sau repetitivă la nivelul feselor și regiunii coccigiene, sau (micro-)traumatismele repetate la acest nivel, cum ar fi ore lungi de ședere sau conducerea unui camion timp îndelungat, pot contribui la dezvoltarea afecțiunii.
Este important de reținut că factorii enumerați mai sus pot crește riscul de dezvoltare a afecțiunii, și NU toți cei care posedă acești factori vor dezvolta boala pilonidală. În plus, boala pilonidală nu este contagioasă.
Diagnosticul bolii pilonidale este de obicei simplu, bazat pe datele obținute în urma anamnezei, și examenului obiectiv. Cu toate acestea, în unele cazuri, medicul poate solicita investigații suplimentare pentru a efectua diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni care pot provoca simptome similare, cum ar fi chisturile sebacee infectate, hidradenita supurativă sau teratomul sacrococcigian.
Dacă bănuiți că aveți o boală pilonidală sau vă confruntați cu simptome legate de această afecțiune, este important să consultați un profesionist din domeniul sănătății pentru un diagnostic și un tratament adecvat.
Contactează specialiștii Clinicii Medispa
În funcție de diagnosticul tau, Clinica Medispa te poate ajuta cu tratamente eficiente, realizate de medici experți. Află mai multe informații despre diagnosticul tău și tratamentele pe care le punem la dispoziție.
Conectează-te cu specialiștii Clinicii Medispa și găsește soluțiile și tratamentele perfecte pentru tine.
