Prima opţiune terapeutică încercată de pacienţii cu hiperhidroză sunt antiperspirantele. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu (cele denumite “Dry”) pot fi mai eficiente decât cele uzuale. Aşa numitele antiperspirante „naturale” au, din păcate, o eficiență destul de redusă în acest caz. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu hexahidrat sunt foarte eficiente în cazul persoanelor care prezintă această afecţiune. De asemenea, topicele locale pe bază de aluminiu (acesta este utilizat în antiprespirantele din comerţ, însă soluţiile medicale au o concentraţie dublă faţă de acestea – până la 35%) pot fi eficiente în controlul hiperhidrozei.

Este o metodă de tratament alternativ împotriva hiperhidrozei, folosită de peste 50 de ani, care necesită trecerea curentului galvanic prin pielea intactă scufundată într-un vas cu apă. Ionii de hidrogen produc o hiperkeratinizare a ductului glandelor ecrine. Datorită dificultăţii scufundării regiunii axilare într-un vas cu apă, metoda este rezervată hiperhidrozei plamare şi plantare. O şedinţă durează aproximativ 15-20 de minute şi necesită 3 şedinţe săptămânale, o dată la câteva luni. Această opţiune terapeutică are rezultate foarte bune şi nu este dureroasă. Are, însă, contraindicaţii: femei însărcinate, persoane cu implanturi metalice sau stimulatoare cardiace, etc.

Administrarea unui grup de medicamente care fac parte din familia anticolinergicelor au printre altele şi proprietatea de a reduce transpiraţia. Glycopyrolatul este produsul activ cel mai des utilizat în terapia hiperhidrozei. Trebuie să menţionăm totuşi, că medicaţia poate induce şi reacţii adverse precum uscăciunea gurii, insomnie sau vedere înceţoşată.

A fost aprobată în SUA de către Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul transpiraţiei excesive axilare. Toxina inhibă eliberarea de acetilcolină de la nivelul joncţiunii neuromusculare a sistemului nervos simpatic care inervează glandele sudoripare apocrine şi determină în acest mod reducerea cantităţii de transpiraţie. Efectul poate dura până la 8-9 luni, apoi tratamentul trebuie repetat. Administrarea injectabilă a toxinei botulinice pentru reducerea hiperhidrozei palmoplantare nu a fost deocamdată avizată de FDA, metoda fiind dureroasă şi necesitând folosirea anesteziei pentru atenuarea disconfortului cu posibile tulburări neurologice postintervenționale.

Ablaţia chirurgicală a glandelor sudoripare permite o rezolvare permanentă doar la pacienții cu hiperhidroză axilară izolată. În cazul celorlalte tipuri de hiperhidroză, în care tratamentele menționate anterior nu au efectele scontate se poate lua în considerare efectuarea altor tipuri de tratamente chirurgicale.

Simpatectomia endoscopică toracică (ETS), se referă la întreruperea chirurgicală a traiectului nervilor simpatici responsabili de transpiraţia în exces. Simpatectomia este o intervenţie destinată să distrugă o parte din plexurile nervoase a glandelor sudoripare din piele. Chirurgul introduce la nivelul toracelui, printre 2 coaste, chiar sub axilă, un endoscop. Plămânul este temporar dezumflat pentru a vizualiza mai bine aria de interes şi pentru a distruge nervii. Simpatectomia este o metodă extrem de eficientă, însă riscantă. Chiar şi cu noile tehnici endoscopice, complicaţiile procedurii pot include transpiraţie excesivă în alte părţi ale corpului, precum şi probleme pulmonare şi nervoase. Deoarece multe dintre aceste complicaţii sunt grave şi sunt de cele mai multe ori ireversibile, această opţiune terapeutică este folosită doar în cazuri atent selecțioante, ca ultimă variantă de tratament.