O afecţiune cronică ce debutează cu apariţia unor leziuni eritematoase roşiatice și asociază.
Rozaceea este o afecțiune cronică ce debutează cu preponderență în jurul vârstei de 30-50 de ani cu apariția unor leziuni eritematoase roșiatice și asociază, de cele mai multe ori, o erupție acneiformă și telagieactazii (dilatații vasculare mov-roșiatice).
Leziunile caracteristice afectează preponderant regiunea centrală a feței și nasului și pot fi induse de alcool, alimentele condimentate, stresul emoțional și căldură. Este deseori confundată cu acneea, arsurile solare faciale și “obrajii roșii”
Caracterizată prin episoade de acutizare şi remisiuni, rozaceea este o afecțiune medicală ușor de controlat prin administrarea tratamentului corect, însă netratată se poate complică- cel mai frecvent se poate evidenția nasul roșu bulbos sau rinofimă.
Tratamentul precoce, corespunzător al rozaceei, reduce semnificativ riscul apariției complicaților și oferă posibilitatea unei vieții normale.
De asemenea, este important să știm că rozaceea nu este o boală contagioasă, și nu poate fi transmisă de la o persoană la altă prin contact direct sau aerogen.
De cele mai multe ori, persoanele care suferă de rozacee au concepții eronate legate de etiologia și tratamentul acestei afecțiuni, simțindu-se deseori captive într-un cerc vicios. Din păcate, majoritatea informațiilor disponibile legate de rozacee sunt legate de metode care, de cele mai multe ori, nu funcționează corespunzător, neavând eficiență scontată și transformându-se în ani buni de frustrare.
Până în momentul de faţă cauza exactă a rozaceei rămâne necunoscută. Se consideră că afecţiunea are și o componentă genetică, însă mai importanți sunt factorii vasculari, de mediu, degenerativi sau chimici. Studiile de cercetare din ultimii ani au implicat în etiopatogenia afecţiunii şi germenii microbieni care populează tegumentele, precum şi unele anomalii ale organitelor pilosebacee- foliculul pilos şi glandele sebacee anexe.
Există mai multe teorii care îşi propun să explice apariţia bolii.
Aceasta implică răspunsul exagerat la stimuli vasodilatatori a vaselor de sânge, ce are ca şi consecinţă creşterea temperaturii locale, care determină proliferarea intensă a germenilor bacterieni de la acest nivel, cu dezvoltarea unor pustule sau coşuri, şi are ca rezultat un aspect clinic asemănător cu cel din acneea vulgară.
O serie de micro-organisme par fi implicate în etiologia leziunilor caracteristice din rozacee. Demodex folliculorum, un germene care face parte din flora tegumentară normală, care este cantonat la originea foliculului pilosebaceu este unul dintre aceştia. Unele studii medicale, corelează rozaceea cu prezenţa Helicobacter Pylori, un germene care este agentul etiologic al ulcerului gastric, însă sunt necesare mai multe studii suplimentare pentru a confirma relaţia exactă dintre cele 2 entităţi.
Rozaceea ca boală neurologică, este o teorie care are la bază mecanisme care induc hipersensibilizarea neuronilor senzitivi pentru bradikinină (aceasta fiind activată de către sistemul kinină – kalicreină, ca urmare a expunerii la bacterii de provenienţă enterică). Inflamaţia de cauză neurologică are ca şi consecinţă vasodilataţia caracteristică bolii.
Factorii de risc implicați în acutizarea rozaceei sunt: stresul, anxietatea, instabilitatea emoțională, efortul fizic accentuat, consumul moderat sau excesiv de alcool, consumul de cafea sau ceai cu un conținut mare de cofeină, alimentația condimentată, expunerea la soare, variații bruște ale temperaturii ambientale, băile fierbinți, medicamente vasodilatatoare, corticosteroizi, antipertensive.
Se caracterizează prin înroşirea centrală a tegumentelor feţei fiind adesea acompaniată de senzaţia de arsură. Pielea din această zonă este sensibilă la atingere şi la aplicarea diverselor unguente, loţiuni sau creme.
Apare de regulă la bărbaţi şi se caracterizează prin prezenţa unor nodozităţi sau neregularităţi la suprafaţa nasului (rinofimă), bărbiei (gnatofimă), frunţii (metofimă), urechilor (otofimă), şi/sau pleoapelor (blefarofimă).
Această formă poate precede rozaceea facială dar poate să fie de asemenea asociată acesteia. Dintre simptomele caracteristice acestei forme amintim conjunctivita, blefarita (inflamarea pleoapei), fotofobia (toleranţa scăzută la lumină) şi telangiectaziile interpapebrale
Rozaceea granulomatoasa, o formă severă de rozacee care asociază fenomene inflamatorii locale.
Rozaceea fulminans (pyoderma faciale) este, din fericire, o formă rară şi severă de rozacee, care afectează exclusiv femeile tinere, în jurul vârstei de 20 de ani, debutul fiind de cele mai multe ori brusc, iar vindecarea leziunilor lasă cicatrici vizibile și inestetice.
Diagnosticul afecţiunii este, de cele mai multe ori, clinic. De obicei, Identificarea de către medicul specialist dermatolog a leziunilor caracteristice după o anamneză corespunzătoare, este suficientă pentru stabilirea unui diagnostic clinic pozitiv. Cu toate acestea, afecţiunea este subdiagnosticată, în special în cazurile cu o evoluţie intermitentă, în care flush-ul dispare şi reapare în anumite condiţii.
O serie de investigaţii paraclinice pot fi utile în stabilirea diagnosticului, însă ele sunt folosite destul de rar. Biopsia cutanată poate confirma diagnosticul de rozacee, în special în cazurile atipice. Raclajul epidermului şi cultura pentru Demodex, germenele care poate infecta segmentul pilosebaceu cauzând rozaceea, poate fi, de asemenea, utilă. Cultura cutanată este folosită în cazul în care se doreşte efectuarea unui diagnostic diferenţial corect, pentru excluderea altor afecţiuni cutanate infecţioase care pot avea aceleaşi manifestări cutanate (herpes, acnee, lupus, etc).
Diagnosticul diferenţial în rozacee
O serie de alte afecţiuni dermatologice pot mima simptomele clinice din rozacee şi necesită diagnosticul diferenţial: Acneea vulgaris, foliculita cu Demodex, infecţia stafilococică, lupus sistemic eritematos (afecţiune sistemică autoimună cu erupţie cutanată facială “în fluture”), dermatita seboreică, dermatita de contact sau dermatita alergică, eczemele, alergiile cutanate sezoniere, conjunctivita alergică (diagnostic diferenţial cu rozaceea oculară), Impetigo, Herpes simplex
Rozaceea diagnosticată corespunzător are o evoluţie favorabilă. În lipsa tratamentului, rozaceea determină apariţia rinofimei, o complicaţie cauzată de inflamarea cronică a nasului şi glandelor sebacee asociate, ce determină apariţia unor modificări tegumentare (nodozităţi groase, roşii şi mari). Rinofima este mult mai frecventă la bărbaţi, tratamentul acesteia necesitând terapii chirurgicale sau laser.
Rozaceea oculară poate să se complice în timp şi să determite afectarea corneei (rozaceea keratitis), de aceea, pentru profilaxia tulburărilor de vedere asociate acestei complicaţii se recomnada consultul ofltamologic şi efectuarea tratamentului corespunzător.
Până în momentul de faţă nu există un tratament curativ pentru rozacee. Cu toate acestea, există o serie de măsuri mai mult sau mai puţin medicale pe care pacienţii le pot lua pentru ameliorarea afecţiunii, pentru a preveni apariţia episoadelor acute şi pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii, în general.
Contactează specialiștii Clinicii Medispa
În funcție de diagnosticul tau, Clinica Medispa te poate ajuta cu tratamente eficiente, realizate de medici experți. Află mai multe informații despre diagnosticul tău și tratamentele pe care le punem la dispoziție.
Conectează-te cu specialiștii Clinicii Medispa și găsește soluțiile și tratamentele perfecte pentru tine.
